Proprietati antioxidante. Suport pentru functionarea normala a ficatului si bilei. Contribuie la obtinerea confortului digestiv. Sustine rezistenta organismului la stres. Medicii vechii Elade numeau rozmarinul planta sfanta, Libanotis, insa s-a pastrat denumirea data de romani (ros = roua, marinus = mare, deci cel umezit de roua marii). In evul mediu, acesta planta foarte pretuita, era cultivata in gradini; traditia s-a pastrat si in zilele noastre, rozmarinul fiind folosit atat ca planta medicinala, cat si ca planta condimentara.Ingrediente: frunzele plantei Rosmarinus officinalis L. (Lamiaceae) contin ulei volatil in care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.Efect Tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, adaptogen, tonic nervos, aromatic. Intrebuintari principale:-Uz intern: colici abdominale, dispepsii, balonari si afectiuni gastro-intestinale, anorexie, afectiuni hepatice si renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului.-Uz extern: reumatism, reconfortarea organismului.Contraindicatii: Sarcina.Preparare:-Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita frunze la o cana cu apa clocotita.-Uz extern: se prepara decoct din 1 lingura frunze la o cana cu apa. Intrebuintare:-Uz intern: se beau 2 cani cu ceai pe zi-Uz extern: se aplica comprese cu decoct