Cercetarile moderne privind utilizarea drogurilor sau substantelor psihedelice pot fi urmarite inca din anii 1940 si 1950, odata cu descoperirea LSD – dietilamina acidului lisergic. Cu acesta si cu multi alti halucinogene au inceput cercetarile privind efectele si aplicabilitatea acestuia in tratamentul diferitelor patologii, in principal de natura psihiatrica. Cu toate acestea, cand lupta impotriva drogurilor a inceput in Statele Unite in anii 1970, anchetele au fost suspendate; nu numai din cauza dificultatii de a obtine substantele necesare, ci si din cauza stigmatizarii persoanelor care le-au folosit.
Astazi, sub o reglementare stricta, cercetarile cu medicamente psihedelice au fost reluate, dand rezultate promitatoare. Aici va spunem totul despre beneficiile terapeutice ale acestor substante.
Interzicerea drogurilor psihedelice
Cand in 1971, Richard Nixon a declarat razboiul drogurilor, celelalte organizatii internationale s-au alaturat interzicerii substantelor halucinogene, schimband forma de consum, nu doar la nivel recreativ, ci si la nivelul cercetarii stiintifice si a vietii religioase. Concret, la nivel spiritual, utilizarea substantelor psihotrope dateaza de mai bine de 5.000 de ani, unde au fost folosite ca mecanism pentru a se presupune ca se ajunge la stari de iluminare si intelegere a lumii intr-un mod diferit.
Din pacate, desi utilizarea acestor substante este acceptata in contexte religioase si traditionale, stigmatizarea ramane si astazi; iar utilizarea peyote, ciuperci, salvia divinorum si mac mexican, printre altele, a devenit populara pana la comercializarea de catre falsi samani, ceea ce poate fi periculos pentru consumator si comunitate.
Care sunt compusii medicamentelor psihedelice?
Drogurile psihedelice sunt cele care pot genera modificari ale perceptiei . Prin urmare, sub influenta acestor substante, oamenii pot avea diverse halucinatii senzoriale si pot fi generate balansari emotionale de mare intensitate; dar fara a induce modificari ale memoriei, delir sau dependenta.
Aplicatii in interventii psihologice
Dupa cum am mentionat, intre anii 40 si 70 a fost investigat efectul coterapeutic al substantelor psihedelice in cadrul proceselor de psihoterapie, iar de cativa ani interesul pentru acestea a fost reluat. Printre utilizarile sale se numara:
- Utilizare ca catalizator in procesul terapeutic : Prin furnizarea acestor substante, unele zone legate de inhibitie tind sa fie dezactivate; in timp ce atunci cand sunt activate diverse zone senzoriale, s-a observat ca este mai usor sa accesezi amintiri, in special cele asociate cu traume si experiente negative.
- Tratamentul tulburarilor de anxietate si dispozitie : Administrarea de medicamente psihedelice – in special psilocibina – a fost asociata cu o scadere a recunoasterii expresiilor faciale negative, crescand tendinta de a raspunde la semnale pozitive. Acest lucru a generat rezultate pozitive la pacientii cu depresie si TOC.
- Tratamentul anxietatii la pacientii cu cancer : Atat la pacientii care s-au recuperat de cancer, cat si la pacientii in stadiu terminal, dozele mici de psihedelice au generat o reducere semnificativa a simptomelor anxioase.
- Tulburare de stres post- traumatic : De asemenea, MDMA a prezentat rezultate importante in modularea codificarii stimulilor amenintatori, prin reducerea activitatii amigdalei. In plus, este asociat cu o crestere a oxitocinei, care a fost legata de bunastare. Acest lucru permite pacientului sa acceseze amintirile evenimentului traumatic, cu disconfort scazut.
Potential terapeutic in tratamentul dependentei
Dependenta de substante psihoactive este in prezent o problema de sanatate publica; si in ciuda eforturilor de a gasi tratamente extrem de eficiente, rezultatele tratamentelor actuale raman nesatisfacatoare.
Dimpotriva, cercetarile recente cu unii compusi psihedelici indica faptul ca acestia pot fi eficienti in tratarea unor dependente. In aceste studii, nu au existat modele de abuz, dependenta sau alte sechele negative, dupa ce au consumat intr-un mediu bine structurat.
De exemplu, intr-o meta-analiza a sase studii clinice, s-a constatat ca terapia asistata cu LSD are efecte favorabile pentru tratamentul alcoolismului. In plus, in studiile comparative intre tratamentul obisnuit – naltrexona, acamprosat sau disulfiram – si doze unice de LSD, s-au observat rate mai mari de reducere a consumului si abstinenta decat la utilizarea medicamentelor zilnice. Rezultate similare au fost obtinute cu psilocibina in tratamentul impotriva fumatului, alcoolismului; cu ibogaina si ketamina pentru dependenta de opiacee, cocaina, heroina; si cu ayahuasca si peyote pentru diferite dependente, inclusiv alcoolism.
Rolul drogurilor psihedelice in dorinta de moarte
In plus, dovezile stiintifice sustin ca asa-numita bunastare spirituala este o bariera de protectie importanta impotriva depresiei si a dorintei de moarte. Asadar, in cazul pacientilor terminali, a existat un interes din ce in ce mai mare pentru interventiile cu medicamente psihedelice, pentru a favoriza starea emotionala in ultimele etape ale vietii. Se crede ca utilizarea de droguri psihedelice favorizeaza legatura spirituala a pacientului, generand o experienta spirituala care ii permite nu numai sa moara in pace, ci si sa ia decizii legate de moartea sa dintr-o pozitie rationala si sanatoasa.
Riscuri asociate cu utilizarea terapeutica a psihedelicelor
Exista dovezi clinice si studii farmacologice care indica faptul ca utilizarea medicamentelor psihedelice clasice, in contexte structurate corespunzator, poate fi considerata relativ sigura. Cu toate acestea, este esential sa tinem cont de faptul ca , in calitate de substante care genereaza stari alterate de constiinta, acestea ar trebui utilizate numai dupa o evaluare atenta, in medii reglementate si sub indrumarea expertilor. Nu trebuie exclus ca aceste substante sa poata interactiona negativ cu patologii preexistente, medicamente, alte tratamente si patologii psihiatrice -inclusiv cele nediagnosticate dar cu predispozitie genetica-.
In utilizarea medicamentelor psihedelice precum mescalina, psilocibina sau LSD, este exclus ca acestea sa poata genera dependenta sau dependenta deoarece nu sunt considerate ca intaritori pozitivi si nu interactioneaza cu canalele dopaminergice, nici cu mecanismele de recompensa – afectate in principal atunci cand se folosesc substante care creeaza dependenta.
Dupa cum se poate observa, utilizarea responsabila a psihedelicelor, intr-o maniera controlata si in contexte clinice, poate oferi anumite beneficii. Totusi, ca si in cazul oricarei substante care genereaza modificari ale functiei creierului, aceasta trebuie utilizata in mod responsabil si cu indrumarea expertilor in domeniu, altfel poate prezenta un risc semnificativ pentru sanatate.